Sindromul Brâncuși
Săptămâna trecută mi-am permis luxul de a petrece o zi ca turist prin București, împreună cu o bună prietenă. Fără prea multă planificare și printr-o serie de decizii spontane și acte de bunăvoință, am vorbit, ne-am plimbat, am văzut expoziția Sindromul Brâncuși, iar la final de zi o piesă de teatru. Mai mult de atât nici nu mi-aș fi putut dori. Culmea e că tot împreună am văzut și expoziția Brâncuși de la Timșoara, din 2023, pentru care m-am pregătit atunci și după care am scris mai mult în newsletterul Sub copac.
De curând am mutat textul aici, să fie ușor de accesat pentru oricine e curios și vrea să înțeleagă puțin mai bine acest mare artist.
Sindromul Brâncuși
Pentru o foarte scurtă introducere, preiau (și adaptez puțin) informația de pe site-ul muzeului, cred că e suficientă:
„Brâncuși. Sindromul” propune o perspectivă aparte asupra influenței operei lui Brâncuși, analizând diversele tipuri de discursuri artistice construite în jurul lucrărilor și personalității celui mai important sculptor modern, din perioada interbelică până la ora actuală. Două fire narative, care se întrepătrund pe parcursul ultimului secol, pot fi puse sub semnul unui veritabil sindrom Brâncuși, devenit endemic în cultura românească. Pe de-o parte, expoziția arată forța modelatoare și dominatoare a personalității și operei brâncușiene asupra artei moderne și contemporane românești. Pe de altă parte, expoziția surprinde felul în care se formează și se propagă în spațiul vizual românesc figura mitică al lui Brâncuși, ca simbol național, cultural și spiritual.
Parcursul expozițional reunește lucrări care urmăresc atât imaginea artistului, cât și ecourile formale, simbolice și critice ale creației sale. Publicul va putea vedea, între altele, portrete ale lui Brâncuși semnate de M.H. Maxy, Theodor Pallady și Milița Petrașcu, lucrări-omagiu realizate de M.H. Maxy și Vasile Dobrian, sculpturi de Milița Petrașcu, Irina Codreanu, Hans Mattis-Teutsch, Ion Irimescu, George Apostu, Ovidiu Maitec sau Vasile Gorduz, precum și interpretări și recuperări contemporane ale motivelor brâncușiene – de la studiile lui Paul Neagu după „Pasărea în spațiu”, „Peștele”, „Domnișoara Pogany”, „Pasărea măiastră” și „Coloana”, până la lucrări de Iosif Kiraly, Teodor Graur, Mircea Cantor, Vlad Nancă, Michele Bressan sau Dan Perjovschi.
N-am fotografiat chiar tot ce mi-a plăcut, dar las aici o galerie care sper să te convingă să ajungi și tu la muzeu, cât de curând.
Și cireașa de pe tort, pentru că nu se poate artă mare fără un alai de kitsch sau minciuni:
Mergi să vezi și tu, eu era cât pe ce să o ratez, din fericire s-a prelungit până în 14 martie 2027. Mai multe detalii găsești aici.
