Socotra a fost o destinație prea interesantă ca să mă limitez doar la o ilustrație-două prin caietul meu de schițe, sau ca să o prezint într-o serie obișnuită de articole pe blogul de călătorii. Am început să lucrez de ceva timp la un jurnal vizual, o carte care va cuprinde mai multe imagini și atât text cât e necesar pentru a susține povestea. În prea scurta săptămână pe care am petrecut-o acolo, am apucat să desenez prea puțin și acesta este marele meu regret. Dar am privit cât de bine am putut în jur, am făcut și eu fotografii, cu telefonul, iar acum pun cap la cap amintirile, culorile, texturile și fotografiile, în așa fel încât ilustrațiile să păstreze cât mai mult din atmosfera insulei.

M-am gândit mult dacă să păstrez toată surpriza pentru final, sau dacă să împărtășesc cu cititorii etapele, să arăt cum merge treaba. E și acesta tot un drum, iar eu sunt obișnuită să scriu despre călătoriile mele. Așa că am ales varianta a doua. Ba mai mult, din studiile, schițele și ilustrațiile pe care le fac și care vor fi folosite, mai mult sau mai puțin, în jurnal, voi tipări cărți poștale pe care să le poți primi și tu, dacă vei dori. Sigur că nu voi putea trimite originalele, deocamdată. Dar voi scoate o serie limitată de printuri și e posibil să apară și câteva tablouri, pe parcurs. 

Ideea aceasta are două direcții. Pe de o parte, îți oferă ție bucuria sau surpriza de a primi o ilustrată în cutia poștală*. Sunt sigură că nu ai parte de asta în fiecare zi. Pe de altă parte, poți considera că, în timp ce faci un gest (cumpărând-o de la mine), mă ajuți să finalizez mai repede și mai ușor jurnalul vizual. Mi-e teamă încă să mă gândesc la cum va fi publicată cartea, mai am de studiat, vreau să găsesc o varianta bună și corectă. Prima mea experiență de publicare mi-a lăsat un gust amar și o teamă de care mă vindec cu greu. Voi povesti și despre asta la un moment dat, când îmi voi aduna tot curajul.

Acum hai mai bine să ne uităm la vulturi și să ne bucurăm de faptul că pot fi impunători și extrem de haioși, în același timp. Cred că asta m-a atras pe mine cel mai mult la ei, combinația de pasăre de pradă cu pasăre ciufulită de ogradă. Asta m-a convins că vulturul poate fi un personaj destul de important în cartea mea. Nu spun mai mult deocamdată, dar promit că o voi face, la momentul potrivit.

Vor urma alte subiecte, imagini și ilustrate. Există șansa să aduni o colecție, înainte să public eu cartea. Vezi mai jos gașca de vulturi, în curând aceste cărți poștale vor fi disponibile și în magazinul online (momentan în lucru). Iar dacă înaripatele nu sunt pasiunea ta, poate sunt copacii dragon sau trandafirii deșertului.