Nu mă pot decide cum ar trebui să scriu acest prim articol pe blogul care-mi poartă numele. Se simte ciudat. N-aș putea spune că sunt începătoare în ale blogging-ului, mi se părea totuși mai simplu când persoana mea se îmbrăca în hainele altui nume. Nu înseamnă că nu m-am identificat și nu mă identific cu venerabilul blog LumeaMare.ro sau cu mai tânărul proiect copacisipaduri.ro. Dar acum mă simt ca și cum aș urca pe un podium în fața unei audiențe care nu m-a chemat. Când am vorbit despre călătorii, m-am bucurat să împărtășesc impresii, să adun oameni în jurul meu și să inspir. Când am început să dezvălui detalii din culisele lucrării mele de licență, am sperat că voi lua cititorii alături de mine, într-o tentativă de a ne apropia cu toții mai mult de natură. Ei bine, acum am un domeniu pe care să mă laud cu cine sunt și ce fac în lumea asta chiar mai mare decât LumeaMare, eu și cu mine. E ca o oglindă în care va trebui să mă uit atât atunci când nu voi avea încredere în mine ca artist, cât și atunci când voi simți că pot schimba lumea.

Am creat un portofoliu și un blog pe care să adun lucrările personale și impresiile legate de lumea artei, în general. Mai făceam asta și pe LumeaMare, dar e timpul să separ puțin domeniile chiar dacă ele, în viața și activitățile mea, se vor îmbina. 

Pentru cine nu mă cunoaște deloc, iată și câteva cuvinte despre drumul meu de până acum. Am patruzeci și nouă de ani (la momentul publicării acestui articol), am studiat filosofie și jurnalism în tinerețe și am lucrat ani buni în publicitate, de pe vremea când aceasta era abia în fașă, până când a ajuns să mi se pară totul prea fals ca să mai pot sluji acestei religii. Am avut și propria agenție mică de creație, un loc în care am întâlnit cei mai faini oameni din viața mea. Când a trebuit să renunț, din motive de criză economică și insuficientă putere financiară pentru a rezista, mai întâi am suferit, apoi m-am bucurat. M-am bucurat că pot începe ceva nou.

Așa am lansat LumeaMare. Și așa mi-am dat seama că sunt un om care iubește provocările și trăiește din plin entuziasmul noilor începuturi. Era normal să nu mă opresc aici și am mers mai departe, studiind mai întâi arta scrisului, apoi fotografia cu RGB Photography. Punctul culminant a fost admiterea la  Grafică, UNArte București. Am terminat facultatea de curând, la finalul lunii iunie, 2022.

Ceea ce vei vedea deocamdată, pe acest site, reprezintă o selecție din lucrările și temele realizate în timpul facultății. E prematur să le numesc portofoliu, dar cu asta defilez, deocamdată, până apuc să înțeleg care e drumul meu ca artist și să mă manifest într-o direcție sau alta. 

Acest nou început nu e chiar început, e mai degrabă o spirală sau un cerc pe care mă învârt de la o vârstă fragedă, o dorință pe care am avut-o de când eram foarte tânără și care s-a putut îndeplini abia acum. Trebuie să mă împac cu ideea că nu mai am chiar toată viața înainte pentru a descoperi cine sunt ca artist. Ideal ar fi să reușesc să trăiesc din arta mea, cât de curând. Sper doar că am încă niște ani buni în față și că ochii, mintea sau creativitatea nu se vor uza. Sufletul meu știu sigur că nu are mai mult de douăzeci, hai treizeci de ani. Ca să fiu sinceră, mă simt mai tânără și mai naivă acum decât cu 20 de ani în urmă. Tinerii sunt prea serioși, din dorința de a fi adulți maturi. Am fost pe acolo, am avut porția mea de responsabilitate, acum e timpul să copilăresc din nou.

Mulțumesc și stai pe lângă mine, am nevoie toate încurajările din lume, ca orice copil aflat la început de drum.