Jumătate de secol (10)
Momentul 0 cu 5 în față a trecut cu bine, am supraviețuit. Nu am idee câte persoane au citit această serie de amintiri și lucruri semnificative pentru mine, nu mi-am instalat încă niciun instrument de măsurare pentru vizitele virtuale. Mai bine. Așa m-am bucurat de fiecare semnal primit pe alte canale și am ajuns să cred că nu am vorbit chiar singură. Ajung cu puțină întârziere, așa cum am anunțat deja de la articolul anterior, și la ultimul punct. Nu e ultimul cu adevărat, bineînțeles că mai sunt încă alte detalii ale vieții mele pe care nici nu le-am abordat, dar trebuie să mă opresc aici și să merg mai departe. Nu înainte de a verifica cutia poștală.
10. Cărțile poștale
Una dintre cele mai mari plăceri pe care mi le rezerv la finalul unei vacanțe este aceea de a trimite cărți poștale. Îmi place tot ritualul, de la căutarea sau crearea cărților poștale potrivite, a timbrelor și a unei cutii poștale, până la găsirea locului în care să le pregătesc. Nu e întotdeauna posibil sau ideal, au fost cazuri în care nu am avut inspirație, nu am avut timp sau nici măcar nu am încercat să întreb dacă există o poștă (vezi Socotra). Dar în general e foarte important pentru mine să mă țin de acest ritual, simt că e modul meu de a împărtăși cu prietenii și cei dragi, oferindu-le o zi din călătoria mea. Pus cap la cap am nevoie de măcar o zi ca să le pregătesc și expediez, dar nu mi se pare niciodată că e un sacrificiu sau că aș fi putut folosi timpul ca să văd mai multe. Iar amintirile legate de cărțile poștale sunt la fel de importante și prezente în sufletul meu ca toate celelalte momente frumoase din călătorie.
Nu am făcut întotdeauna fotografii la cărțile poștale expediate. Nu m-am gândit că le voi împărtăși public și nu m-am străduit nici să fac fotografii mai bune, atunci când mi-am adus aminte. Din ceea ce am găsit prin arhivă am alcătuit mai jos o colecție, sper să îți placă și să te provoace să faci și tu un gest, atunci când pleci pe undeva și ți-ai dori să ai, măcar în această formă, prietenii cu tine.
Iar dacă ți-ar plăcea să primești și tu o carte poștală de la mine, cândva, dă-mi un mesaj și vedem cum facem.
Primele cărți poștale făcute cu mâna mea, la Viena, în 2021. Desenate în parc sau imprimate cu talpa pantofului care și-a găsit sfârșitul acolo, de atâta umblat prin lume.
În Provence am avut răgaz doar când am ajuns într-o livadă cu măslini, în care am stat câteva zile cu cortul. Am desenat câteva cărți poștale la lumina lanternei, în cort, într-o poziție cam incomodă.
O cafenea a fost sediul meu de o zi la Budapesta. Am făcut singură plicurile, am folosit cărți poștale și fotografii vechi, cumpărate din anticariate, a fost o bucurie să lucrez la ele.
Când nu am timp să fac eu cărțile poștale (fața lor), încerc să mă desfășor onorabil pe spate.
Aici se încheie seria mea de 10 motive pentru care am întâmpinat jumătatea de secol cu recunoștință și fericire. Mulțumesc că mi-ai fost alături în această călătorie prin mintea și viața mea plină.
