Jumătate de secol (7)
Am stat puțin în cumpănă în dimineața aceasta, neștiind ce să mai aleg și la ce să renunț. Nu mai am mult până la 10, iar în viața mea au fost cu siguranță mai multe lucruri semnificative despre care aș putea vorbi. Ce să aleg dintre felia de viață petrecută în publicitate și cealaltă felie petrecută în blogosfera de turism? Și am avut o revelație care mi-a dat un pretext bun să trișez. Cele două felii sunt egale.
7. Publicitatea și călătoriile
Am petrecut 14 ani în publicitate. Iar anul acesta se vor împlini 14 ani de când am blogul LumeaMare. Asta da coincidență. Când am spus asta cu voce tare, Alex m-a privit suspicios, i-am citit teama în ochi. Știe cu cine are de-a face și știe cât de abrupt s-a încheiat episodul publicității. Atunci nu s-a întâmplat din inițiativa mea, au fost conjuncturi exterioare aflate dincolo de controlul meu, anume criza financiară. În cazul blogului, chiar dacă în ultimii ani prezența mea a fost cam anemică, știu că nu va muri prea curând.
Ar fi imposibil să scriu telegrafic despre ambele perioade în câteva rânduri. Sunt pline de evenimente importante, de semnificații și, mai presus de orice, de oameni. Atât în agenții, cât și prin intermediul blogului, am întâlnit atâția oameni extraordinari încât ar fi foarte tentant să îi enumăr. Dar mi s-a strecurat teama în suflet, spaima că aș putea omite pe cineva, așa că mă voi abține de la mulțumirile de Oscar și de la făcut liste. Până la urmă, cei ce citesc, dacă au fost pe lângă mine în vreuna dintre aceste etape, se știu care sunt și sper din suflet să fie conștienți că au fost, cu toții, foarte importanți pentru mine. Nu am reușit să țin legătura cu toți cei care mi-au fost angajați sau colegi, din păcate. Despre unii nu mai știu nimic, pe alții îi urmăresc cu admirație și au un parcurs tare frumos în viață. Nu am avut eu mare contribuție la asta, dar tot mă simt ca o cloșcă, mândră că i-am cunoscut și că am împărțit, pentru o vreme mai lungă sau mai scurtă, o feliuță de viață. Nu cu toată lumea m-am înțeles perfect, unele interacțiuni nu au dus acolo unde am fi vrut să ducă, asta e viața, nu suntem perfecți și mi-a luat destul de mult până să iert, iar când zic „iert” mă refer mai ales la a mă ierta pe mine pentru propriile stângăcii sau intoleranțe.
Dacă ar fi să aleg cele mai importante două lucruri din cele două perioade, acestea ar fi susținerea pe care am avut-o din partea echipei mele atunci când a venit pe lume Petra, în cazul agenției proprii și Poveștile din LumeaMare, în cazul blogului. Nu știu ce m-aș fi făcut și cum m-aș fi descurcat dacă nu aș fi avut oamenii de încredere pe care i-am avut, atunci când a fi mamă s-a suprapus cu funcția de de manager într-o mică afacere.
Cu Petra la agenție.
Cât despre Povești din LumeaMare, ce mai pot zice, a fost cea mai frumoasă parte a vieții de blogger, aceea în care nu doar că am putut aduna împreună atâția pasionați de călătorii, dar am avut și șansa deosebită de a câștiga prieteni noi și de a vedea cum s-au legat relații frumoase între participanți. Nu scriu mai mult despre aceste evenimente, informațiile sunt încă pe blog.
Prieteni și parteneri de drum pe care i-am cunoscut la Povești din LumeaMare.
Cam asta e, sumar și insuficient pentru a exprima cât de recunoscătoare sunt pentru tot ceea ce am trăit în acești ultimi 14+14 ani. Două perioade interesante din viața mea, bogate în experiențe și în foarte multe lucruri noi pe care le-am învățat despre mine și despre lume.
